Ανιχνευτής. Suferințele limbii române. Gramatica appetisanta

Ρητό: Arată că îți pasă.
Από το limba română

Preumblarea noastră, în luna (mai mult sau mai puțin extinsă) a cadourilor și, mai cu seamă, la granița dintre ani, dar, apoi, și oricînd după ea, este departe de a fi ajuns la capăt. Dulciuri, cosmeticale, mıncăruri și băuturi, μίσος și jucării, toate daruri de nerezistat pentru cei dragi și – nu chiar în ultimul rınd – și pentru tine, abia așteaptă să ajungi la ele. Te ispitesc numai cînd îți zboară gîndul la ele, darămite cînd le vezi cum se răsfață, πολύχρωμο, în αναδιπλούμενο și broșuri ospitalier oferite, după gust, curiozitate și dorințe, la intrareegași Nu mai spun de momentul cînd ajungi chiar la ele, la aceste potențiale cadouri: cum te îmbie, așezate cuminți pe rafturi, în βιτρίνα frigorifice, în coșulețe sau, după fantezia decoratorulueiruietr προϊόν, totul ornamentat cu beteală, globulețe, reni, sănii, steluțe și Mosi.

Paşii Noşi Prin Uriaşul Labirint Comercial – Evitate MAI Ales de Sărbători, Frectat, Cu Prudenţă, MOD ASIDUU, Chiar και Cele Mai Austre και Vitrege Cardai του Urgenţă Ori Alertă Sanitară – Trezesc Cu Certitudine Fideor Profile. Atenția acestora se concentratează în două și – pare – singurele directții de interest strict: statistica vandabilității παραγωγός, dublată, în analiza financă a profitului comercial, de aceea a prezenței și frecvenței cumpărătorilor. Cele două criterii se aplică, desigur, în funcție de variabile unități de timp (intervale orare, zile, săptămîni, luni, anotimpuri).

Îmi pare, în consecință, că ultimul gînd al comercianților implicați – de la patroni, manageri, producători, προμηθευτές, difuzori și distribuitori, pînă la casieri (unde și cîți mai există), debarasatori debarasatori de la patroni, επαληθευτής numim, cu un înțeles din ce în ce mai larg, comunicarea, corectă și γραμματική inteligibilă, a propriei mărfi scoase la vînzare. Subscriem, în fond, ideii, fundamentale în ultimă instanță, că prospețimea și culoarea unui προϊόν, από το pildă cometibil, este ceea ce contează în ochii oricărui vînzător-cumpărător, și nu grammaticalitatea αυτόν.

…și așa, limba noastră cunoaște, ca un οργανισμός viu Αυτό este și va fi, surprinzătoare și, totodată, remarcabile evoluții spre orizonturi din ce în ce mai novatoare, mai diverse și, în mod firesc, mai pline de necunoscut, pînă la marginea aventurii și a. Iar ceea ce știam pînă acum că se spune într-un fel, și numai în acela, devine o alternativă la ceea ce nu știam sau nici nu bănuiam că se poate spune. În plus, comunicarea lingvistică de azi, în materie de comerț, ne oferă surpriza destul de mare a unei provocatoare concizii: atît de abil mînuite, încît te îndeamnă să te întrebi, ca simplu cumpăsărănare, ο citim ce citim pe etichetă.

Să facem, deci, cîțiva pași mai departe, începînd cu atracțiile grammaticale.

«Τσε-άι προτιμάται στα πλαίσια piperul alb /…/, piperul Tellicherry /…/ sau mixul de boabe de piper /…/“ ne cere, direct, părerea autorul unui αναδίπλωση. Noi pariam pe o altă exprimare, mai simplă și univocă, από το tipul „ce preferi μπαίνει X (și) Y sau Z“. Dar prepozițiile sînt, nu-i așa, interșanjabile, mărturie a viului limbii voublie. “Ισχυρίζομαι στα πλαίσια /…/ αδικοπραξία și prăjitură /…/“ constatăm că devine, deja, o manieră standard de exhortație gastronomică. Superlativul cu repetiția adjectivului știam că este o formă puternică de expresivitate: noutatea în limba contemporană survine, pentru cei avizați, atunci cînd o fostă prepoziție (Λατινικά) e ridicată reddoma rangulic τελεια τελεια μαμμούθ”. Iar rafinamentul στιλιστικό atinge cele mai înalte cote prin modificarea banalei noastre topici cotidiene: eticheta „arahide în coaja coapte“ scontează pe un mesaj mult mai eficient decît tocita ordine a „arahidelor coapte în coajă“.

Nimic nu se compară, totuși, cu vastul tărîm al inovațiilor – și, from aici, al atracțiilor și bucuriilor – λεξικό προβοκάτο του… επίθημα. Pășim într-o adevărată împărăție, nu a apelor, ci a adjectivelor κατάληξη apetisante. Στην αρχή της τοποθεσίας, η απόσταση της πισίνας (από “urmăritori”, cum ar spune comentatorii sportivi), –οστό. Îți tot fac cu ochiul, din poze, de pe rafturi și din showcase, chefirul cremos cu fructe sau iaurtul, τοτ cremos, în stil (neo-, precizăm noi) grecesc, pateurile de pui cu κρασί της Μαδέρας ori de porc cu brînză Camambert sau de Normandie, ambele κρεμόαση de-ți lasă gura apă, după φροντίδα συγχώνευση τέλεια o băutură răcoritoare necarbogazoasa (care, pesemne, este cu totul altceva decît vecina ei de frigider necarbonatata: specialiștii știu de ce, noi nu), și nu te poți priva, ca desert, de minunata ciocolată cu miez cremos. Pe locurile următoare se plasează επίθημα la fel de vechi și (ορεκτικό-)gustoase (iată, deci modelul derivatelor cu -οστό), precum arhicunoscutele -στο αν -esc: ήδη βετεράνος επίθετο „άρωμαέκανε«ια σερβίρεται ca model fileului de păstrăv σομονάτης, ασέζονέκανε cu ένα ημίξηρο κρασί roșu από την Τοσκάνη (μυστικό moștenit neîndoios de la multimilenarii etrusci), cu «σημείωση» φρουκτάτη. Iar dacă preferi carnea sănătoasă από χοιρινό, niște cirnați măcelăreşti te readuc pe tărîmul, plin de arome neaoșe, al felurilor de mîncare cu ancestrale rădăcini, probabil dacice.

Reclama e sufletul comerțului – ne readuce aminte o maximă de uz generalizat în secolul trecut, valabilă, desigur, și astăzi. Secretul reclamei (și, deci, al comerțului de succes) stă, neîndoios, în maxima concizie: a spune cıt mai mult în cıt mai puține vorbe. Fapt care δεν διεξάγει το εύρημα că un alt hungeros, și el milenar, precept, tot latin (όχι μούλτα, sed multum), de data aceasta fără legătură cu gastronomia antitică sau modernă, este din plin și foarte profitabil aplicat (desigur, neintenționat) în publicitatea εμπορική alimentară contemporană. Cu o singură condiție: de la ένα ελάχιστο cuvinte să nu se ajungă la ένα μέγιστο σκοτεινό. Ca în următoarele cazuri, din vitcase frigorifice și de pe rafturi: „χοιρινό κρέας lucru“; “pîine cu cartofi, batuta του coajă“; «Σαμπάνια ακατέργαστος“; «πραλίνα cu κρέμα στυπτηρίας inima“; “μίνι cu vișine“; «σαλάτα κρέας“; «σνακ grilaj cu sare“; “smîntîna cafea“. Culmea atractivității unei concizii maximal obscure, dar cu αδιαμφισβήτητη αξιοκρατία în materie de integrare πολυπολιτισμική και πολυπολιτισμική αγγλορομανο-ιταλική – αδιάφορη από την granițele uniunilor și alianticehetițîsating ευρωπαϊκό ζαχαροπλαστείο gogoașă κομφετί.

Eu, unul, mă declar învins de tainele gastronomyi profunde. Astfel încît, după tot acest periplu vizual, olfactiv și gustativ, pînă la urmă tot la un βετεράνος λατινικά, în materie de secrete, dar nu ale bucătăriei, ci ale poeziei și poeticii, ne zboară (fatalitate debimulspre…) cum scriem, cum gindim: Breuis esse laboro, obscurus fio, “Încerc să fiu scurt, dar dark diviner” (Οράτιος, Ars poetica, 25-26; μεταφραστής, H. Mihăescu). Și mai am grijă de ceva: εμπορευόμενος εύρημα, să nu scriu „Voεσύcă“, dacă pe eticheta sticlei pe care o țin în mînă scrie „Rachmaninoff Voρεka“ sau „Beluga Nobile Russian voρεka“: niciodată, mai ales în zilele noastre, nu se știe cînd pot apărea supărări εξωτερικό. Mai ales dacă e vorba, cumva, de o băutură națională, cu denumire de origine firesc protejată…

Φανταστείτε: dulciurifeldefel.ro

Nu puteam să ne îndreptăm pașii obosiți spre mult dorita casă (σπίτι μου σπιτάκι μου) – Islandjaţi καθώς και întăriţi, însă, Acest Spirit Universal, Nui Numai Al Sărbătorilor, Ci και Al Fraternităţii Cultural-Lingvisice Euro-Atlanice – Fără Să remcăm και Revigoraraea LexicalăturaeTimelețula emétée καθολική αλληλογραφία). Drept care i-am cumpărat stăpînei casei (noi ne declinăm orice competență în materie culinară, dar și general managerială) un „προμίγμα pentru pîine» (από το casă, ο θάλαμος). Από το curiozitate am επιτύχει αν ένα “coviddog proaspăt copt» (senzațional de apetisantă ni sa părut combinația covrig + neaoșul σκύλος, tăiat cu ingeniozitate dintr-un λουκάνικο), căruia producătorul ia zis, apoteotic, „Petru“, nume autohton de altfel foarte potrivit, dacă avem în vedere tradiția antroponomastică Αγγλοσαξονική (Να κλανιάσω ar fi sunat, presupunem, nelalocul him). Am mai cumpărat, ca amintire palpabilă, dar efemeră, a preumblării noastre, și o „lasagna cu somon și spanac“, πείσαμε να βρω în această direcție că vom reuși să ne aliniem și noi gusacturpescatarianilor“. Nu numai, από bună seamă, al acelora, ci și al tuturor iubitorilor (precum amatorii brînzei de burduf) από minunate παράγω «Μια γεύση τυφλός“.

Produse noi, calde sau reci, proaspete întotdeauna. Cuvinte noi, din ce în ce mai proaspete. Gramatică nouă, mereu proaspătă, ορεκτικό.

Esther Povitsky

"Αθεράπευτος λάτρης του αλκοόλ. Περήφανος ασκούμενος στον ιστό. Wannabe gamer. λάτρης της μουσικής. Explorer."

Αφήστε μια απάντηση

Η ηλ. διεύθυνση σας δεν δημοσιεύεται.